Romani de succes in afara granitelor tarii – Adriana Frasin – Marketing Manager Beauty, Personal Care, Philips
Romani de succes in afara granitelor tarii
Adriana Frasin – Marketing Manager Beauty, Personal Care, Philips DACH, Hamburg, Germania
Deoarece plecarea din sau ramanerea in Romania este un subiect fierbinte in randul concetatenilor nostri in ultimii ani, am decis sa incepem o noua serie de interviuri cu romani care lucreaza in strainatate. In urma acestor interviuri speram sa ne facem o idee mai buna despre cum este sa lucrezi in afara granitelor, care sunt obstacolele peste care romanii trec, cum se compara munca in afara cu cea de aici si cum am putea ajunge sa facem asta, in cazul in care ne-am decis sa o facem.
Continuam seria de interviuri cu Adriana Frasin – Marketing Manager Beauty, Personal Care, Philips DACH, Hamburg, Germania.
-
Spune-ne, te rog, ce si unde lucrezi acum?
Pe 1 august m-am mutat in Hamburg, Germania, in cadrul unui proiect de 6 luni care face parte din dezvoltarea mea profesionala. Rolul meu este de Marketing Manager in domeniul produselor Philips de frumusete, in special de coafare si ingrijire a parului (uscatoare de par, ondulatoare, placi de par, etc), dar ma ocup si de o gama de produse care ofera terapie prin lumina (te ajuta sa te trezesti mai usor dimineata si te incarca cu energie pe parcusul zilei).
-
Ce experienta de lucru ai?
Cariera mea nu a inceput in vanzari, cum e cazul de foarte multe ori in companii precum Philips, ci direct in sediul central din Amsterdam, in divizia de marketing de produs. Am pornit de la un stagiu de 6 luni in divizia de masini de cafea, insa pentru ca nu erau posturi full-time la momentul respectiv, am optat pentru un al doilea stagiu, de data asta in departamentul de ingrijire personala, divizia de frumusete. Desi mi-a placut cafeaua foarte mult, rolul pe produse de coafat parul mi s-a potrivit ca o manusa, iar dupa ce stagiul a luat sfarsit, am inceput ca Jr. Consumer Marketing Manager. Pasiuniea si entuziasmul pentru domeniul de frumusete, cat si placerea mea de a ma informa continuu online (am probabil un “bland” simptom de FOMO, pe langa o dependenta constienta de social media) intotdeauna aflandu-ma la curent cu ultimele descoperiri tehnologice si cu cele mai recente trenduri, au fost recunoscute atat de sefii mei, cat si de sefii sefilor mei. “Do it with passion, or not at all” e unul din motto-urile mele in cariera, pentru ca se potriveste foarte bine cu principiul de la care eu nu ma abat niciodata, si anume autenticitatea. Responsabilitatile mele au crescut mereu, de la simpla dezvoltare a unui produs de coafare a parului (dirijand o echipa formata din designeri, arhitecti de produs si manageri de proiect), catre conducerea unor categorii mai extinse si a unor proiecte mai complexe. Am invatat extrem de multe in cei 5 ani in care am lansat pe piata in jur de 160 de produse, am lucrat pe fusuri orare diferite, am interactionat cu zeci de nationalitati de pe planeta, cu personalitati diferite, cu backgrounduri variate. M-am bucurat de fiecare experienta, de fiecare dificultate, de fiecare succes, pentru ca toti acesti factori au contribuit la dezvoltarea mea ca individ, m-au facut mai puternica si m-au ajutat sa imi confirm in repetate randuri ca asta e cariera pe care mi-am dorit-o.
-
Povesteste-ne, te rog, un pic despre experienta ta din Olanda.
Am venit in Olanda dupa ce am fost acceptata in cadrul programului de master de la Universitatea din Amsterdam. Am ales Olanda pentru ca o prietena de-a mea studiase deja in Maastricht si pentru ca una dintre pasiunile mele este ciclismul (iar in Amsterdam oamenii detin pana si 2 biciclete pe cap de locuitor). Am cunoscut zeci, sute de oameni noi si mi-am facut prieteni din toata lumea. Experienta asta mi-a deschis apetitul pentru calatorit, iar de atunci (au trecut 6 ani) calatoresc frenetic si consider ca e cea mai buna terapie pentru suflet si minte. Vin dintr-un oras mic, de munte, din nordul Romaniei, si sincer nici nu mi-a trecut prin cap o secunda, ca viata mea va lua o astfel de turnura. Ca voi ajunge sa traiesc in Amsterdam, sa calatoresc in Hong Kong, Cuba sau India, ca voi lucra intr-o corporatie, ca voi face parte din vietile a milioane de oameni cu produsele pe care eu si echipa mea le dezvoltam.
Ca personalitate, de cele mai multe ori, deciziile mele au fost spontane, instinctive, am vrut sa fac ceva si m-am apucat. Daca nu a mers, m-am orientat spre alte obiective pe care sa le ating, nu mi-am plans de mila si nu am considerat tentativa mea un esec, dar o lectie da. Insa, totul a avut la baza (pe langa dorinta mea de a reusi) sustinerea familiei mele si exemplul de integritate, ambitie si profesionalism pe care mi l-a dat mama mea, medic in orasul meu natal. In Olanda, m-am gasit in postura de a trebui sa ma maturizez instantaneu, sa platesc taxe, sa imi fac asigurare medicala, sa aloc 2% din salariu la fondul de pensie, sa imi platesc chiria, sa invat cum sa comunic cu oameni dintr-o cultura diferita, sa imi gasesc locul intr-o societate care desi e parte din Europa, este fundamental diferita de cea din care provin. Nu a fost usor, e un proces indelungat, dar ma bucura faptul ca transformarile inca au loc.
-
Ce dificultati ai intampinat in gasirea unui loc de munca in Olanda?
Nu a fost usor la inceput (in 2010), pe de-o parte din cauza restrictiilor impuse Romaniei in UE si pentru ca eram un proaspat absolvent, fara experienta profesionala. De aceea am facut 2 stagii diferite in cadrul Philips, pana cand, a aparut postul la care am aplicat si pe care l-am detinut pana recent. In 2011, cand m-am angajat, romanii aveau nevoie de permis de resedinta cu drept de lucru. Asta inseamna ca anjagatorul meu a trebuit sa dovedeasca ca nu poate angaja pe nimeni altcineva local pentru a obtine un permis special in numele meu. Din fericire, aceasta restrictie a fost ridicata in ianurie 2014, iar romanii au inceput sa aiba drept de munca pe teritoriul Olandei.
-
Cum ai ajuns sa lucrezi in Germania?
Din cauza ca mi-am dorit sa invat mai mult despre vanzari si despre marketing la nivel de organizatie locala (nu headquarters), am reusit sa obtin un proiect de 6 luni in cadrul companiei mele, in care lucrez indeaproape cu departamentul de vanzari si inteleg mult mai bine cum se negociaza cu marii retaileri si care sunt elementele de care o organizatie comerciala are nevoie pentru a lansa cu succes pe piata locala un produs devoltat la nivel global. Pana la urma, felul in care consumatorii germani aleg sa cumpere un anumit produs e diferit de cel al francezilor, chinezilor sau brazilienilor, de exemplu. La sfarsitul acestui proiect, am ambitia de a sti mult mai in amanunt cum incearca Philips sa castige inimile consumatorilor germani. Pana la urma, noi incercam sa abordam lucrurile diferit in Philips si ne dorim ca esenta lucrurilor pe care le oferim cosumatorilor, sa fie exact ce au nevoie.
-
Marketing Manager Beauty, Personal Care, Philips DACH. Sunt cuvinte care aduc cu ele multa responsabilitate.
Mai mult decat responsabilitate, e vorba de presiune si urgenta in luarea de decizii. Spre deosebire de a lucra in sediul central, unde ai un scop global si un orizont de timp intre 1-3 ani cand dezvolti un produs, intr-o organizatie nationala, in cazul asta Germania, esti atat de aproape de miezul lucrurilor (de retaileri si de consumatori) incat fiecare decizie pe care o iei are vizibilitate imediata si consecinte pozitive sau negative. In fiecare saptamana apare cate o urgenta, cate o veste care mobilizeaza intreaga organizatie spre a rezolva criza respectiva. Nu ai timp sa respiri sau timp de gandire prea mult, trebuie sa fii in action mode constant – lucru care imi da energie, dar ma si seaca de ea. Invat de la colegii mei, care au mai mult experienta ca “pompieri” in a stinge exploziile si vad ca au devenit destul de calmi in fata vestilor pe care primesc, au devoltat un fel de rezistenta, nu iau nimic personal, sunt foarte solution oriented si stiu ce au de facut. Un alt aspect important e ca am inceput in August, o perioada in care se fac foarte multe pregatiri pentru ultimul trimestru al anului (perioada Craciunului), se decide structura campaniilor, (re)alocare de fonduri si de stocuri, negocieri, etc. Iar acum in ultimele 2 luni ale anului observam cu planurile noastre se transforma in realitate si monitorizam constant evolutia astfel incat sa putem optimiza si, in cele mai fericite cazuri, sa livram peste targeturile pe care ni le-am setat in vara. Asteptam cu nerabdare sfarsitul anului, sa sarbatorim munca asidua din cele 12 luni si sa pornim cu optimism planurile pentru anul viitor.
-
Cum este viata ta acum, in Germania?
Putin diferita de cea din Amsterdam. Dupa 7 ani petrecuti acolo, obisnuita cu obiceiurile olandeze si destul de integrata in viata sociala (atat cat poate un strain sa se identifice cu cultura olandeza – adica aproape deloc), mi-am facut bagajele si m-am mutat intr-o alta tara, cu alte cutume, cu alt stil, cu alta limba (pe care credeam ca o mai stiu dupa 7 ani de studiu in generala si in facultate, dar s-a evaporat sau s-a transofrmat in olandeza), cu un loc de munca nou, cu colegi noi si cu un continut de job surprinzator de diferit.
-
Cum se desfasoara o zi de munca obisnuita?
Ma trezesc in jur de 7:30 si incerc sa fiu la birou o ora mai tarziu. Imi iau o cafea in timpul calatoriei cu metroul si imi verific emailurile. Stiu ca am timp pana la 12 sa lucrez intens, cand incerc intotdeauna sa iau pauza de pranz. E momentul meu de respiro, pentru ca nu fumez si nu iau pauze de cafea. Primul lucru pe care il verific dimineata insa, sunt vanzarile facute in ziua anterioara pentru a stii cat mai avem pana atingem tinta pe care ne-am propus-o pe luna respectiva. Pe parcursul zilei, particip la cateva intalniri, cu restul echipei mele directe ori cu intregul department, discut cu agentii de vanzari despre planurile pe care le avem pentru ultimele 2 trimestre ale anului, care sunt si cele mai importante, sau cu partenerii mei din Amsterdam despre strategia pe care o avem, daca este inca valabila sau daca are nevoie de modificari. Vorbesc cu agentia noastra de publicitate ca sa aflu ce impact au avut articolele noastre publicate pe social media sau reclamele puse pe Amazon. O data pe saptamana am o intalnire cu seful meu, unde discutam despre activitatile mele si facem planuri noi pentru saptamanile urmatoare. Sunt zile mai intense si zile mai usoare, zile cand rezolv multe lucruri si ma incarc cu energie si zile cand ajung acasa extenuata cu speranta ca maine va fi mai lejer sau cu nicio speranta si imi vine sa imi iau lumea in cap. Asa e viata de adult probabil, cu ups and downs, highs and lows. Cum altfel sa apreciem “the good times”? Dar in concluzie, e un ritm intens, care te solicita la maxim uneori, dar te si rasplateste de cele mai mult ori.
-
Cum este cultura organizationala din compania in care lucrezi in momentul de fata?
Daca in Olanda accentul se pune pe work-life balance, ce observ aici in Germania, e ca oamenii sunt foarte dedicati muncii lor. Se poate intampla sa stam pana la 8-9 sa terminam o prezentare, chiar si intr-o vineri. Iar la sfarsitul anului, cand ultimul trimestru e critic in realizarea targeturilor, angajatii sunt dispusi sa lucreze overtime pentru a se bucura de fructele muncii lor (si de bonusurile promise).
Multe lucruri se fac in echipa, cu o impartire echilibrata in functie de preferinte (pe cat posibil) si de capabilitati. In general, proiectele se desfasoara in cadrul unei echipe formate din membri esentiali, un „triunghi comercial” cum il numim noi, constituit din reprezentanti de product marketing, vanzari si retail marketing. Acesti membri cheie implementeaza strategia de piata cu ajutorul celor din logistica. De asemenea, aportul echipei de digital marketing este critic in epoca in care traim. Pana la urma acest triunghi devine o forma mai complexa, cu mai multe unghiuri si e functional doar in momentul in care valorile centrale sunt lucrul in echipa, creativitatea, inclinatia catre rezolvarea activa de probleme (si nu doar observarea pasiva), respectul fata de talentul si experienta celorlalti si crearea unui mediu deschis in care fiecare are un cuvant de spus.
O diferenta pe care am observat-o intre Olanda si Germania e felul in care se iau deciziile. Olanda are o maniera mai democrata, unde toata lumea implicata are cate o parere si deliberarile pot dura saptamani sau luni, incetinind evolutia unui proiect, pe cand in Germania, cultura pare a fi putin mai ierarhica, iar deciziile se iau la nivelul unei echipe compacte cu mare putere de decizie si apoi comunicate catre restul organizatiei, care le implementeaza rapid.
In ciuda diferentelor de cultura organizationala dintre tari (Philips activeaza in peste 60 de state), Philips planuieste sa imbunatateasca vietile a milioane de oameni de pe planeta, avand ambitia de a preveni probleme de sanatate, a le trata pe cele existente si a crea un mediu propice refacerii pacientului, fie ca e vorba de aparatura medicala, de un storcator de fructe, de o periuta de dinti, un uscator de par sau un bec LED. Philips are capacitatea sa intervina in atat de multe aspecte ale vietii noastre de zi cu zi, incat compania simte ca e de datoria ei sa contribuie la oferirea unui still de viata sanatos, asa ca se angreneaza in a face lucrurile diferit, a inova in produse cu adevarat necesare, a activa in proiectele de antreprenoriat social si de a avea grija ca amprenta pe care o aplica mediului sa fie minima. Zecile de echipe din cadrul companiei lucreaza la unison pentru ca toate aceste scopuri sa fie atinse. Se intampla sa vedem uneori colaje de filme din diferite departamente ale companiei si ne simtim mandri cand o masca de respirat ajuta o femeie sa isi continue cariera intr-un cor, cand un copil nascut prematur are parte de aparatura medicala necesara, cand un sat din Vietnam e iluminat total, cand un bebelus se bucura de un biberon, cand o familie petrece o duminica dimineata pregatind sucuri naturale sau gustari sanatoase, lipsite de ulei.
-
Cum sunt romanii priviti pe piata muncii din Olanda? Dar din Germania?
Sunt foarte multi romani in Olanda, in departamentul meu eram 9 la un moment dat. La fel in alte companii precum ING, Tommy Hilfiger sau Heineken. Cea mai numeroasa comunitate e cu siguranta in Philips. In mediile in care ma invart, romanii sunt priviti pozitiv, nu mi s-a intamplat niciodata in cei 7 ani locuiti in Olanda sa ma simt discriminata. Am auzit de cateva cazuri izolate insa. Philips, fiind sediu central, are o mare diversitate culturala si de nationalitati, lumea e obisnuita sa vada rase diferite, stikuri diferite si e foarte toleranta. Lucrul asta – absenta discriminarii – ma face deosebit de mandra, faptul ca lucrez pentru o companie care apreciaza diversitea culturala si includerea diferentelor. Reputatia noastra mai putin pozitiva e predominanta in Europa, in rest se mentioneaza Hagi, Nadia, Ceasescu, Dracula, Transilvania etc. Unii dintre sefii nostri mai fac glume cand ne aud vorbind romana in lift sau pe holurile companiei, ne spun „Romanian Mafia”, nu stiu de ce. Probabil pentru ca am ajuns sa fim atat de multi pe m2, incat parem a pune la cale o ambuscada.
In Germania e prea devreme sa imi dau seama care e situatia cu comunitatea romaneasca, sunt aici de trei luni doar.
-
Sunt multi tineri romani care se uita cu admiratie catre tine. Ce sfaturi le-ai oferi celor care se gandesc sa lucreze in Olanda si/sau in Germania?
In primul rand, sfatul meu suprem e sa calatoreasca. Cat mai devreme, cat mai des, cat mai departe. Pot folosi couchsurfing ca sa economiseasca pe cazare, pot lucra joburi de vara, pot face programe de voluntariat, orice numai sa isi deschida orizonturile si sa inteleaga ce isi doresc cu adevarat sa faca in viata, sa interactioneze cu culturi diferite, cu paturi sociale diferite. Le va pune universul in context. Iar dupa ce isi vor alege o directie profesionala, sa studieze in afara, sa faca programe de Erasmus, internshipuri, sa faca parte din organizatii studentesti, sa fie la current cu toate optiunile pe care le au. Ca e Olanda, Germania, Australia sau Alaska, peste tot exista comunitati de romani, grupuri online de expati de-abia ajunsi in locurile respective care se sfatuiesc si ajuta reciproc. Locul in care te nasti pe planeta asta e o intamplare. Oriunde te duci, fa cinste tarii din care provii, nu te sfii sa spui ca esti roman, dar nu te simti responsabil sa faci sacrificii sau compromisuri prea mari din nationalism. E alegerea ta, desigur. Ajuta cum poti, cand poti, dar croieste-ti propriul drum, cladeste-ti viata ta, pentru ca ai doar una. Si trebuie sa fii TU arhitectul ei.
