Romani de succes in afara granitelor tarii – Diana Delibaltov – Google Software Engineer
Romani de succes in afara granitelor tarii
Diana Delibaltov – Software Engineer la Google, Mountain View, California, SUA
Deoarece plecarea din sau ramanerea in Romania este un subiect fierbinte in randul concetatenilor nostri in ultimii ani, am decis sa incepem o noua serie de interviuri cu romani care lucreaza in strainatate. In urma acestor interviuri speram sa ne facem o idee mai buna despre cum este sa lucrezi in afara granitelor, care sunt obstacolele peste care romanii trec, cum se compara munca in afara cu cea de aici si cum am putea ajunge sa facem asta, in cazul in care ne-am decis sa o facem.
Continuam seria de interviuri cu Diana Delibaltov – Software Engineer la Google, Mountain View, California, SUA.
Spune-ne, te rog, ce si unde lucrezi acum?
Lucrez la Google ca programator (software engineer) in Mountain View, California. Mai exact, lucrez la procesarea imaginilor din Google Maps.
Ce experienta de lucru ai?
Acesta este primul meu serviciu full-time, insa am lucrat in timpul facultatii (internship) la Merril Lynch (de trei ori), Xerox Research Center, Qualcomm Research si Google.
Povesteste-ne, te rog, un pic despre experienta ta din SUA.
Am venit in State pentru facultate, dupa terminarea liceului. Am studiat ingineria electrica patru ani la Polytechnic University (acum New York University, Tandon School of Engineering). Apoi am continuat sase ani la masterat si doctorat la University of California, Santa Barbara (UCSB) in domeniul procesarii imaginilor (image processing, computer vision).
Am locuit in sase orase, in trei state: in Brooklyn, New York la facultate, in Jacksonville, Florida lucrand la Merril Lynch, in Rochester, New York lucrand la Xerox Research Center, in San Diego, California lucrand la Qualcomm Research, in Santa Barbara, California la masterat si doctorat, si acum locuiesc in Sunnyvale, California lucrand la Google.
Ca student strain, am conoscut multi altii ca si mine, din toate colturile lumii. Pe sotul meu l-am cunoscut in timpul doctoratului in Santa Barbara; suntem impreuna de noua ani, si suntem casatoriti de cinci ani.
Cum ai ajuns in SUA?
Cand eram in clasa a 11-a, unul din prietenii mei, cu un an mai mare ca mine, aplicase la universitati in strainatate si a plecat la facultate in Germania. M-a impresionat si m-am ambitionat sa ii urmez exemplul.
Aplicarea la facultati straine a fost un proces mai dificil si mai costisitor decat ma asteptam. In principiu, este nevoie de recomandari de la profesori, notele din scoala, diplome, teste standardizate americane si de limba engleza, un eseu despre realizari, ambitii si obstacole depasite, si completarea unui teanc de formulare. Pe vremea aceea, in 2004, toate acestea erau printate pe hartie si trimise prin posta catre universitatile respective.
Am realizat repede ca punerea in practica a acestui plan implica mult mai mult decat lista de mai sus. In primul rand toate documentele romanesti (note, diplome, atestate, etc) trebuiau traduse si legalizate la notariat iar apoi facute copii legalizate. Pentru a economisi niste bani, la sfatul prietenului din Germania, am tradus legalizat numai un exemplar, iar apoi am facut simple fotocopii pe care le-am dus la secretariatul scolii, rugand-o pe doamna directoare sa ateste prin semnatura si stampila ca nu e vorba de niste falsuri. Fiecare universitate cerea si o taxa de aplicatie in jur de $100, care intr-o tara ca Romania reprezinta o suma semnificativa. Exista insa posibilitatea de a cere o exceptie printr-o scrisoare care explica acest lucru impreuna cu fotocopii ale veniturilor parintilor mei (iar traduse legalizat, iar semnate si stampilate la secretariatul liceului).
Testele standardizate americane pe care a trebuit sa le dau (SAT I si SAT II la matematica, fizica si engleza) constau in primul rand din intrebari grila la care trebuia raspuns in timp foarte scurt (cam un minut de intrebare) si un numar de esee. Materia acoperita redusa si nivelul de dificultate mai scazut in comparatie cu bacul romanesc, pentru care invatam pe rupte in caz ca planul acesta ar fi esuat, mi-au dat un fals sentiment de incredere in mine. Odata ce am inceput sa fac teste pregatitoare cu cronometrul, am avut neplacuta desteptare la realitate ca desi stiam raspunde la mai toate intrebarile, ma miscam foarte incet, iar daca spoream ritmul faceam prea multe greseli. Ca urmare, o buna parte din vara dintre clasa a 11a si a 12a, am mers la biblioteca Fullbright din Bucuresti unde puteam imprumuta carti pentru pregatire.
Majoritatea universitatilor aveau deadline pe 31 decembrie sau 1 ianuarie, ceea ce insemna ca stampila postei romane trebuia sa fie anterioara acestei date. Din pricina pregatirilor pentru bac, dar si din stilul meu de a lasa multe pe ultimul minut, noaptea din 30 decembrie a fost prima data cand nu am dormit aproape 48 de ore. In acele ultime ore am finalizat majoritatea formularelor, a eseelor, am pus pe categorii recomandarile de la profesori, diplomele, si asa mai departe pentru fiecare din cele aproximativ zece universitati la care am aplicat. Teoretic ar fi trebuit trimis fiecare document intr-un plic separat, dar asta ar fi costat foarte mult in timbre. Asa ca am introdus toate scrisorile pentru fiecare universitate in cate un plic cu un bilet rugand sa redistribuie continutul la departamentele respective. Fiind anul nou, Posta Romana era deschisa numai pana pe la pranz, iar parintii mei fugeau repede la posta cum terminam de inchis un plic pentru o universitate. Tin minte ca am facut si o gafa dupa multele ore nedormite, si anume cand inchideam plicul pentru California Institute of Technology, am gasit o recomandare de profesor pentru University of Pennsylvania… plic care fusese deja pus la posta.
Cea mai mare dificultate pentru un student dintr-o tara ca Romania este obtinerea ajutorului financiar complet. Degeaba esti primit la cele mai tari universitati daca ajutorul financiar acopera numai 90% din taxele universitare care de obicei se ridica la zeci de mii de dolari pe an. Pentru studentii americani exista posibilitatea de a completa taxele scolare neacoperite de burse prin imprumuturi bancare sau alte surse de ajutor financiar special pentru cetatenii americani. Este aproape imposibil pentru studentii straini sa aiba acces la aceste beneficii si de multe ori este nevoie de un girant cetatean american. Eu am fost norocoasa sa primesc bursa de merit care acoperea intreaga suma pe toti cei patru ani. Pentru costurile zilnice, la inceput m-a ajutat financiar si o cunostinta de familie pana am avut posibilitatea sa lucrez in universitate ca asistent si vara la companiile mentionate mai devreme.
Odata ajunsa la universitate in SUA, m-am inscris la cat mai multe cursuri, am participat la diverse programe pentru studenti si am aplicat la cat mai multe oportunitati pentru a folosi aceasta sansa la maxim.
Ce dificultati ai intampinat in gasirea unui loc de munca in SUA?
In cazul meu a fost usor. Am lucrat ca student (internship) la Google timp de trei luni, iar la sfarsit, pe baza rezultatelor din cele trei luni si a unor interviuri, am primit oferta de a continua full-time dupa terminarea doctoratului.
In general, gasirea unui loc de munca este un pas important si deloc usor pentru un student strain. Viza de student (F1) permite studentului sa aiba un loc de munca full-time timp de aproximativ doi ani dupa terminarea facultatii. Ulterior compania respectiva va trebui sa il sponsorizeze intai in aplicarea pentru viza de lucru (H1b) si apoi pentru rezidenta, punand la dispozitie avocati care sa se ocupe de dosar. De aceea, firmele mai mici, de multe ori nu isi permit sa se angajeze in acest proces. Vizele de lucru se acorda in numar limitat pe an, prin loterie si numai intr-o anume perioada a anului, astfel ca cei doi ani de lucru acoperiti de viza de student nu sunt intotdeauna suficienti. Odata avand viza de lucru H1b, schimbarea locului de munca este dificila deoarece aceasta presupune aplicarea pentru o noua viza de lucru H1b. De asemenea, daca ti-ai pierdut locul de munca in timpul vizei H1b, ai la dispozitie doar doua saptamani pentru a gasi alt loc de munca, ceea ce este foarte deificil. Aplicatia pentru rezidenta presupune si dovedirea ca postul tau nu a putut fi acordat unui cetatean american, astfel fiind nevoie de expertiza ta.
Eu nu am avut aceste probleme, deoarece eram deja rezident american. Am capatat rezidenta odata cu sotul meu, cand el a trecut prin stresul acestui proces cu ocazia primului sau serviciu, eu fiind inca studenta.
Cum este viata ta acum, in SUA?
Intr-o saptamana obisnuita, plec la serviciu intre 9 si 10 si revin acasa pe la 6 seara. In weekend cand e frumos afara merg cu sotul meu cu bicicletele pana la un parc din apropiere sau iesim cu prietenii. Altfel, in timpul liber citesc, ma uit la seriale, ori desenez. Avem si doua pisici. In Romania merg de obicei o data pe an, in decembrie, iar parintii mei vin in vizita o luna in august. Dupa aproape cincisprezece ani ma simt mai bine integrata in SUA decat in Romania.
Software Engineer la Google. Sunt cuvinte care aduc cu ele multa responsabilitate.
Cum se desfasoara o zi de munca obisnuita?
Jobul meu consta in mare parte in programare, dar si cercetare si design de algoritmi pentru procesarea imaginilor. Pe langa proiectele de care sunt responsabila ma implic in actiuni din care beneficiez atat eu cat si compania: sustin interviuri cu candidati pentru pozitia de “software engineer,” ma inscriu la cursuri tehnice si particip la discutii in cadrul mai multor echipe despre detalii de programare. O data sau de doua ori pe luna organizez o “ora de jocuri” la pranz sau seara la care participa persoane din echipele cu care colaboram.
Ce beneficii primesti la actualul loc de munca?
Pe langa salariu, asigurare medicala, fonduri pentru pensie, etc, primesc bonusuri financiare si actiuni care sunt reinnointe in mod regulat in functie de performata si de profitul companiei. La serviciu primim de asemenea beneficii precum masa gratuita, mijloace de transport catre/din campus, preturi reduse pentru cursuri pe diverse domenii (tehnice, limbi straine, prim ajutor, sport, etc), pentru consultatii cu avocati sau brockeri, si (beneficiul meu preferat) pentru masaj in campus.
Care sunt diferentele pe care le-ai observant intre modul de lucru din Romania vs. SUA?
Nu am lucrat in Romania, deci nu pot compara. Din ce am inteles de la prieteni si cunostinte, o problema a joburilor pe domeniul tehnic din Romania esta ca marile firme straine rareori aduc tehnica de varf in sediile din Romania, si ca urmare proiectele la care se poate lucra din Romania sunt limitate.
Cum sunt romanii priviti pe piata muncii din SUA?
Est-europenii in general au o reputatie foarte buna pe domeniul tehnic, in special in programare.
Care sunt planurile tale de viitor pe termen lung?
Pe plan profesional voi continua sa imi extind cunostintele, sa capat expertiza in domeniul meu. Doresc sa lucrez la proiecte din Google ce vor fi de folos unui numar mare de utilizatori din toata lumea. Pe plan personal, dorim sa ne cumparam prima casa si sa avem doi copii.
Ce iti lipseste din tara?
Familia, vechii prieteni, locurile copilariei, casa parinteasca. Tin legatura cu persoanele dragi, tin la mare pret fotografiile din copilarie si revizitez diversele locuri din care am amintiri.
Pentru ce te-ai intoarce in Romania?
Pentru a fi alaturi de parinti si pentru a le arata viitorilor mei copii viata, valorile, cultura, obiceiurile, precum si problemele din tara in care am crescut eu.
Ce consideri ca ti-a adus in plus experienta din strainatate?
Mi-a oferit sanse pe care nu le-as fi avut usor in Romania. Am avut acces la programe universitare, internship-uri si colaborari care mi-au format cariera. Am cunoscut persoane din foarte multe culturi si diverse clase sociale care mi-au deschis perspectiva. Nu in ultimul rand, de la optsprezede ani a trebuit sa invat sa ma descurc singura, lucru pe care l-as si facut mult mai tarziu daca ramaneam acasa, unde parintii continua sa ma “cocoloseasca” de fiecare data cand vin in concediu.
Sunt multi tineri romani care se uita cu admiratie catre tine. Ce sfaturi le-ai oferi celor care se gandesc sa lucreze in SUA si mai ales la Google?
Recomand sa inceapa din timpul facultatii. In primul rand este mai simplu sa gasesti un loc de munca in SUA odata ce ai terminat o facultate americana. In al doilea rand, pe plan personal, este mai usor sa lasi in urma familia si prietenii la optsprezece ani. Dupa facultate probabil ai deja rata la o masina sau un apartament, sau poate ai un partener de viata care ar trebui sa isi gaseasca o slujba in aceeasi locatie cu tine, sau poate nu vrea sa plece din tara deloc.
